Psalms 137

1Pe malurile râurilor Babilonului,
stăteam jos și plângeam amintindu-ne de Sion.
2Ne atârnaserăm lirele
în sălciile din acel loc,
3căci acolo, cei ce ne-au luat captivi ne cereau cântări,
asupritorii noștri ne cereau bucurie:
„Cântați-ne din cântările Sionului!“.

4Cum să cântăm noi cântările Domnului
pe un pământ străin?
5Ierusalime, dacă te voi uita,
să-și uite și dreapta mea îndemânarea!
6Limba mea să se lipească de cerul gurii mele,
dacă nu-mi voi aminti de tine
și dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!

7 Doamne, adu-Ți aminte de fiii lui Edom,
care, în ziua distrugerii Ierusalimului,
ziceau: „Radeți!
Radeți tot până la temelie!“.
8Fiică distrugătoare a Babilonului!
Ferice de acela care te va pedepsi
pentru ceea ce ne-ai făcut!
9Ferice de cel ce-i va apuca pe copiii tăi
și-i va zdrobi de stâncă!
Copyright information for RonNTR